D’ale vietii

Viata

Cu totii ne-am intrebat,si nu numai o singura data „ce este viata”?.Plecand de la natura acestei intrebari se ajunge la o bariera primejdioasa ce implica doua explicatii,una de natura religioasa,conform careia viata in sine si aceasta lume a fost creata de Dumnezeu iar cealalta de natura stiintifica,pornind de la premisa ca lumea si toate procesele cognitive ce se vor fi desfasurat pe parcursul unei vietii sunt rezultate intamplatoare ale unui spatiu haotic.Acestea doua,desi diametral opuse au un singur numitor comun,si anume explicarea procesului numit viata,acest act complex al trairii.

Pornind de la premisa unei vieti perfecte prin natura ei proprie am putut analiza prima teorie,cea care sustine munca titanica pe care fiinta divina ar fi realizat-o.Urmarind “arhitectura” vietii prin prisma lucrurilor,fie ele de natura fizica sau psihica putem admira stilul divin in care sunt concepute,cel mai bun exemplu fiind gandul,glasul nostru interior.

Cum vom putea oare fi arfimat vreodata ca toate lucrurile se vor putea fi nascut din simpla coincidenta,asa cum o afirma teoria stiintifica,si nu dintr-un plan bine stabilit al unei finite superioare,din moment ce totul este asa bine definit. Modul in care omul se naste,traieste si sufera este uimitor.Avem parte de experiente fizice si totodata psihice ce ne definesc ca fiinta capabile de ratiune,experiente ce prin simpla lor prezenta transmit existenta unei lumi pe plan ontologic,spirituale.

Totodata,fiecare dintre noi are imaginea fiintei perfecte,fara de pacat,iar acest lucru nu este posibil daca aceasta nu ar exista.Ceea ce incerc sa zic este ca avand conceptul de fiinta perfecta nu facem altceva decat sa afirmam existent unei asemenea fiinte.Nu ne-am putea fi imaginat ceva care nu ar fi avut existenta,deci prin  urmare imposibil de conceput.

Toate acestea insotite de ideea perfectiunii vietii,ca proces complex insotesc teoria teologala,teorie ce are la baza iubirea.

Cea de-a doua,de natura stiintifica supune lumea ca si creatie a unui process intamplator ce se va fi putut niciodata exista,lucru putin probabil.

Sustind ca lumea este prin sine insusi prefecta aceasta teorie cade,deoarece modul si complexitatea procesului numit viata este imposibil de a fi conceput ca fiind unul intamplator,negandu-I orice importanta.Lucruri materiale pot fi construite cu resurse putine,alese aleatoriu insa ideile si toata aceasta lume imateriala nu poate fi construita dintr-un nimic.

Sa fie oare viata o intamplare sau un plan bine definit?

                                                                                                                                                                                                                                               Al vostru sincer,

                                                                                                                                                                                                                      Poetul de 2lei

Explore posts in the same categories: Uncategorized